podnójie (podnójii),
s.f. – Scăunel. Sl.
podŭnožije (Tiktin).
Sec. XVI-XVII, înv. E dubletul lui
podnoje, s.f. (tălpig), din același cuvînt sl., al lui
podnoșcă, mai
frecvent în
formă de pl.
podnoști, s.f. (tălpig), din
rus.
podnožka sau bg.
podnožki (Conev 61); al lui
potnog, s.n. (pedală la războiul de
țesut), din sl.
podŭnogŭ; și al lui
pîrnojie, s.f. (pămînt nelucrat), din bg., sb.
podnožie „cîmp la
poalele munților” (Candrea).