pobedí (-désc, -ít),
vb. – A
învinge. – Var.
povedi. Sl.
pobĕditi (Miklosich,
Lexicon, 582; Cihac, II, 219).
Sec. XVII, înv. – Der.
podidi, vb. (a
învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl.
podŭdati „a
supune”, după Tiktin; din sl.
poduiti, după Candrea).