s.n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parteînaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s.m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a creșteplantele; a-i da mustața; a i se facepărulmăciucă).
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK