pínten (pínteni),
s.m. –
1. Obiect de metal la
cizmele călăreților. –
2. Formațiune cornoasă la
piciorul cocoșului. –
3. Dig,
zăgaz, contrafort. –
4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește
mirelui la
nunțile populare. – Var.
pintene, Mold.
pintin. Sl.
pętino „
călcîi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf.
pol.
pięta „
călcîi”, lituan.
pentinnas „
pinten”. – Der.
pintenaș, s.m. (nemțișor, Delphinium consolida);
pintenat (var.
împintenat), adj. (prevăzut cu
pinteni);
împintena, vb. (a da din
pinteni, a îmboldi);
pintenel, s.m. (nemțișor,
plantă;
văl de mireasă). Din
rom. provine sb.
pintjena (
Dacor., X, 34).