pîr
interj. – Imită trosnetul,
zgomotul unei lovituri, pocnitura unui
lemn uscat etc. Creație expresivă, cf.
hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț. – Der.
pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a
arde cu scîntei);
pîrîit, s.n. (pocnet, trosnet);
pîrîitoare, s.f. (morișcă;
specie de
lăcustă, Psophus stridulus), cf.
cîrîitoare;
pîrîitură, s.f. (trosnet);
pîrîi, vb. (a trosni, a pocni).