lăcústă (lăcúste),
s.f. –
1. Cosaș (Pachytylus migratorius). –
2. Mîncău. –
3. Muc de
țigară, chiștoc. –
4. (Arg.) Concubină. – Mr.
lăcustă. Lat. *
lacusta, în
loc de
locusta (Pușcariu 934; Densusianu,
Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098;
DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea,
LL, I, 164); cf. it.
locusta, sp.
langosta,
port.
lagosta, v. fr.
laouste, cat.
llangosta. Sensul 3 se explică prin
forma mucului de
țigară, cf. sp.
cigarro; sensul 4,
poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der.
lăcustar, s.m. (
pasăre,
Pastor roseus).