paradí (paradésc, paradít),
vb. – (Arg.) A se
strica, a
distruge, a deterioara. Țig.
parav, part.
parado (Vasiliu,
GS, VII, 122;
Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf.
Iordan,
BF, IV, 185. E
greu de despărțit acest cuvînt de
părădui, vb. (a
distruge, a
risipi, a
toca), care pare, semantic și fonetic, o simplă var. și care se folosește în Mold. Unicul etimon care s-a
indicat pentru acest cuvînt, sl.
prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare
sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a
părăsi, a
lăsa”, care de
asemeni pare a fi etimonul celui țig.