onánie (onánii),
s.f. – Stîrpitură, avorton. – Var.
nanie. Probabil din ngr. νάννος, „
pitic”, cu aglutinarea art.
o, cf.
omidă (Philippide,
Principii, 107; Scriban). Der. de la personajul biblic
Onan (Bogrea,
Dacor., IV, 836; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 171) este mai incertă din
punct de
vedere semantic și istoric.