oglindí (oglindésc, oglindít),
vb. –
1. (Înv.) A
privi, a contempla. –
2. A reflecta. –
3. (Refl.) A se
uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl.
oględati (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der.
oglindă, s.f. (
obiect cu
suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea);
oglindar, s.m. (fabricant de oglinzi).