odgón (odgoáne),
s.n. – Parîmă, frînghie. Origine îndoielnică. Pare să fie
vorba de sb.
gumina „
odgon” (‹ it.
gomena, gomona), cu prep.
od „de” interpretat ca un
singur cuvînt, *
odgumina sau
confundat cu sb.
odgon „brînci”. Der. din acest ultim cuvînt (Tiktin; Conev 71; Candrea) nu pare posibilă. – Der.
odgoni, vb. (a
amara).