obídă (obíde),
s.f. –
1. (Înv.) Nedreptate, injurie, jignire, inechitate. –
2. Chin,
durere,
zbucium. Sl.
obida (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 219; Conev 103). – Der.
obidi (var.
rară obida), vb. (a jigni, a vexa; a chinui), din sl.
obideti;
obidos, adj. (mîhnit, necăjit), înv.;
obidnic, adj. (nenorocit, ticălos), Mold.,
rar;
obijdui (var.
obidui), vb. (a chinui, a nedreptăți), din sl.
obizdati.