noíță (noíțe),
s.f. – Albeață,
pată albă (la
unghii). Lat.
nŏvῑtia, de unde și venet.
novitso, nuis (REW 5970); relația cu
nou, întrevăzută
deja de Philippide,
Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl.
nogŭtĭ „
unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat.
nubes, cu suf. -
iță (Giuglea,
LL, II, 48) e mai
puțin convingătoare.