neghínă (neghíne),
s.f. –
Plantă (Agrostemma githago). – Megl.
migl’ină. Origine suspectă. E
greu de separat acest cuvînt de
neg și
negară,
dar der. e
greu de explicat; probabil cu suf. -
ină, cf.
pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai
ușoară nici explicația prin intermediul lat. *
nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu,
Rom., XXXIII, 282) sau *
nigellῑna (Pușcariu,
Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163;
Pascu,
Beiträge, 22; REW 5917; cf.
Graur,
BL, V, 107). – Der.
neghiniță, s.f. (chimion,
obiect foarte mic);
neghinos, adj. (invadat de neghină). Din
rom. provine rut.
nehyn (Candrea,
Elemente, 406).