năzuí (-uésc, năzuít),
vb. –
1. A se adăposti, a se refugia. –
2. A se
îndrepta către, a se
adresa. –
3. A-și
îndrepta privirile, a aspira, a pretinde. –
4. A solicita, a
implora. Sl.
nazyvati „a invoca” (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr.
naz(i)vati „a dori”. – Der.
năzuință, s.f. (aspirație, pretenție; dorință);
nizui, vb. refl. (Trans., a se
osteni, a se strădui), prin intermediul mag.
nézni;
nizuință, s.f. (Trans., aspirație,
țel).