miórc
interj. – Imită orăcăitul
broaștei, precum și scîncetul
copiilor mici. – Var.
miorț; miorlau, interj. (mieunat). Creație expresivă, cf.
miau. – Der.
mioarcă (var.
Banat mioarcă), s.f. (
broască);
miorcăi (var.
miercăi, miorțăi, mierțăi), vb. (a orăcăi, a scînci);
miorcăială (var.
miercăială, miorțăială, mierțăială), s.f. (scîncet);
miarță, s.f. (țîngău,
copil plîngăcios);
miorlăi (var.
mierlăi), vb. (a mieuna; a plînge cu
glas subțire; a se
alinta, a se fandosi);
miorlăit, s.n. (mieunat);
miorlăială (var.
miorlăitură), s.f. (mieunat);
miorlăitor, adj. (care miorlăie);
miorcoti, vb. (a scînci);
miorcoteală, s.f. (scînceală).