leát (leáturi),
s.n. –
1. An, dată. –
2. Recrutare, contingent. –
3. Recrut,
răcan. –
4. Soldat care aparține aceluiași contingent cu altul,
camarad. Sl.
lĕto (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din
forma de „a data documentele” sl.
vŭ lĕto „în
anul”, provine
veleat (var. înv.
văleat), s.n. (dată;
loc,
termen; viață). – Comp.
letopiseț, s.n. (
cronică, anale), din sl.
lĕtopisĭcĭ. Cf.
îndelete.