lat (látă),
adj. –
1. Larg, spațios. –
2. Amplu,
întins. –
3. Plan,
plat. –
4. (Arg.) Grav,
serios (mai
ales în expresia
e lată „
treaba-i
serioasă”). –
5. Emfatic,
bombastic,
umflat. –
6. (Adv.) Ca o
piatră, ca o greutate
moartă. –
7. (S.n.) Lățime. –
8. (S.n.)
Partea plană a unui
obiect. –
9. (S.n.) Lățimea
sabiei. –
10. (S.m.) Lățimea unei țesături. –
11. (S.m.) Plastron de
cămașă,
piept. –
12. (S.m., Arg.)
Orez. Lat.
latus (Pușcariu 964; Candrea-Dens., 955; REW 4935;
DAR), cf. it.
lato, prov.
lat, sp.
lado, cu
uz subst. (cf. totuși Dante, I, XIII, 13;
ali hanno late; v. sard.
lata „lățime” (Atzori 212); bearn., lat. „
larg”). E sinonim și concurent cu
larg. Pentru sensul 11, care se folosește mai
ales la pl., Bogrea,
Dacor., IV, 826 și
DAR pornesc de la germ.
Latz „
corset,
piept”;
dar e evident că-i
vorba de o aplicare specială a sensului 10, cf. fr.
largeur, sp.
ancho, ca
termeni de croitorie. Pentru semantismul de sub 12, cf. sp.
ladilla. Der.
lătîi (var.
Banat latîńu), adj. (turtit,
plat);
lătăreț, adj. (turtit,
plan; bîlbîit);
lătăreț, s.m. (varietate de
scrumbie, Scomber pelamys);
lătăreață, s.f. (Trans.,
măsură de un
sfert de litru);
latiță, s.f. (
plantă nedeterminată, cu
frunze late);
lăteață, s.f. (varietate de șobolani de cîmp, Myoxus glis);
lateș, adj. (cu
coarne desfăcute);
lătăuș, s.m. (nimfa țînțarului, Culex pipiens);
lătete, s.n. (
Banat, scîndură);
lățiș, adv. (
oblic, în sensul lățimii);
lătîng, adj. (
rar, interminabil,
fără sfîrșit), cu un suf. neuzual, cf.
nătîng;
lăți, vb. (a
lărgi; a turti, a
netezi; refl., a se extinde, a se propaga, a se răspîndi), de la
lat,
dar cf. lat.
latesco (Pușcariu 48; Candrea-Dens., 956);
lăție, s.f. (înv., extensiune);
lățime, s.f. Cf.
latură. În compusele
bucălat, codălat,
-lat nu este adj. (cf. Spitzer,
Dacor., V, 332 și REW 4934), ci suf. -
at cu infix expresiv.