iobág (iobági),
s.m. – Serv,
persoană care, după
dreptul din
trecut, nu se
bucura de libertate personală nici de
dreptul de proprietate, și care
trăia ca muncitor agricol pe pămînturile
marilor moșieri. Această situație juridică s-a perpetuat în Ungaria și Transilvania, din 1514 la 1848. – Var. (înv.)
iobagiu. Mag.
jobbagy (Cihac, II, 509; Tiktin;
DAR), sing. actual reconstituit pe
baza pl.
iobagi (Byck-
Graur,
BL, I, 24). Der. din lat.
homagium (Laurian) nu este posibilă. – Der.
iobăgie, s.f. (șerbie);
iobăgiță, s.f. (
soție sau fiică de iobag);
iobăgime, s.f. (mulțime de
iobagi);
iobăgesc, adj. (servil);
iobăgi, vb. (a
trăi ca iobag).