ijderí (ijderésc, – ít),
vb. –
1. A
afla, a
descoperi, a inventa. –
2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. –
3. A se
ivi, a proveni, a se
naște. – Var.
ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl.
izdirati, cf. sb.
izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg.
dirjă „a scormoni”,
zadiram „a
face să turbeze”. Sînt
cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui
zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu
satisfac cuvîntul identic cu
a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl.
izgnati „a expulza”, cf.
izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care
pleacă de la un sl.
izdirati. – Der.
ijderitor, adj. (creator);
ijderenie (var.
ijdăranie, ijderanie), s.f. (proveniență, origine);
izdăritură, s.f. (
proiect; creație);
zădărîtor, adj. (iritant);
zădăreală, s.f. (ațîțare, incitare).