hudub-
Rădăcină expresivă care
evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creație expresivă; nu este altceva decît o var. de la
hodoronc, s. v. – Der.
hudubîșt, interj. (exprimă
ideea unei căderi de
apă), cf.
bîști, bîldîbîc;
hudubă, s.f. (
pasăre de
pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în
apă;
hudubleaje, s.f. (
pasăre de
pradă);
hududoi, s.n. (
vale strîmtă, rîpă);
hudubeie (var.
hud(r)ubețe, ho(n)drobeie), s.f. pl. (
obiecte, vechituri);
odobaie (var.
hodobaie, (h)udubaie), s.f. (
rablă,
mașină veche;
casă mare dărăpănată;
persoană care
seamănă cu un
cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în
mod evident
egal cu cel anterior (după Scriban, de la
dubă);
odobeală, s.f. (temniță, închisoare), cuvînt
rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la
dubă; după Candrea, de la
dubeală);
huduroi, s.n. (pămînt necultivat).