grésie (grésii),
s.f. –
1. Rocă sedimnetară
foarte dură. –
2. Piatră de
moară. –
3. Roată de căruță. – Var.
gre(a)să. Mr.
greasă. Origine incertă. Se consideră în
general der. din
alb.
gëresë „unealtă a olarului pentru nivelat” (Cihac, II, 718; Meyer 130;
Pascu, II, 223; Philippide, II, 715;
DAR; Pușcariu,
Lr., I, 265; Rosetti, II, 117); însă această explicație nu pare suficientă, în ce
privește semantismul; și nu se
cunoaște, pînă în
prezent, originea cuvîntului
alb. După Scriban, din aceeași
familie cu
griș și
grunț, opinie evident greșită; după Lahovary 330, cuvînt anterior indoeurop. După părerea
noastră, trebuie să reprezinte un sl. *
kresĭ sau *
gresĭ, cf. sb.
kresalo, kresivo „
amnar”,
kresati „a
aprinde amnarul”,
kresiti se „a
scoate scîntei”. Nu este
clară legătura
acestor cuvinte cu sl.
gręda › sb.
greda „bîrnă”; cf.
grindă; însă în sb. acest cuvînt înseamnă și „banc de
nisip” și totodată „carcasă, osatură”, care
ar putea avea o legătură cu sensul 3 din
rom., cf.
grindei.