góștină (góștine),
s.f. – Contribuție din
trecut, introdusă pentru
prima oară în Muntenia de Petru
Cercel (1583-85), și care
era plătită la
început pentru
oile ce
pășteau pe
imașurile și
terenurile necultivate
ale statului. Mai tîrziu (
sec. XVII) s-a
plătit și pentru
porci. – Var.
gorștină, goșt(i)niță. Sl.
goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb.
gost „oaspete”,
rus.
gostĭ „oaspete”,
pol.
gošcina „
ședere”.
DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe
porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la
groștei. După Scriban, de la un sl. *
gorština „contribuție pe
pășunile de la
munte”, din cf. sl.
goršcina „contribuții pe
vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var. – Der.
go(r)știnar, s.m. (
persoană care strîngea această contribuție);
goștinărit, s.n. (
venit strîns din această contribuție).