epitrafíl (-le),
s.n. –
Obiect din odăjdiile bisericești în
formă de fîșie
lungă de
stofă, cu motive religioase brodate,
purtat de
preoți cînd oficiază slujba. – Var.
epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr.
pitrăhile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον).
Sec. XVII.