dulámă (duláme),
s.f. –
1. Haină veche purtată de
boieri și
apoi de burghezie. –
2. (Olt.)
Haină lungă de
postav alb. – Mr.
dulumă, megl.
dulmă. Tc.
dolama (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb.
dolama, mag.
dolmány,
pol.,
rus.
dolman. Din
aceste ultime
cuvinte provine dubletul
dolman, s.n., cf. fr.
dolman, sp.
dormán.