dólie (dólii),
s.f. –
1. Șanț,
unghi format la intersecția a
două versante de acoperiș. –
2. (Mold.)
Loc în care un rîu
curge încet. Sl.
dolĕ „în
jos” (Tiktin; Candrea;
Iordan,
BF, VII, 241), cf. rut.
doli. – Der.
doli (var.
dolii), vb. (a
conduce pluta
spre un
loc liniștit);
dolină, s.f. (depresiune în
formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov.
dolina prin intermediul germ.
Doline;
dornă, s.f. (
ochi de
apă liniștită), probabil alterare de la *
dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul
Dorna. Probabil aceleiași
rădăcini sl. îi aparține
dulaș, s.n. (
cărare pentru
oi).