diréc (-ci),
s.m. – Stîlp,
coloană, montant. Tc.
direk (
Pascu,
Arch. Rom., VI, 231; Candrea), cf. sb.,
alb.
direk „bîrnă”. – Der.
diricliu (var.
direcliu, dereclie), s.m. (monedă turcească de
argint, folosită la începutul
sec. XIX, în
valoare de 13
taleri și 60 de
parale; însă
valoarea ei a
scăzut progresiv), din tc.
direkli „cu
coloane”, se pare dintr-o monedă sp. care reprezenta
coloanele lui Hercule, bătută la 1764. Cf.
dric.