cónte (-ți),
s.m. –
1. Mare senior, conducător al unei
provincii în societatea medievală. –
2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar
între viconte și
marchiz. Fr.
compte, it.
conte. Este dublet al lui
comite, s.m., din lat.
comes, -
item, și al lui
comis, din același cuvînt lat., prin intermediul ngr. În vechime s-a folosit și
forma pur latină,
comes (
sec. XVII);
comite, în Trans., în
timpul stăpînirii maghiare, însemna și „guvernator civil,
prefect”. – Der.
contesă, s.f., din fr.
contesse;
conțesc, adj. (înv., de
conte);
comitat, s.n. (
provincie, departament).