condéi (condéie),
s.n. –
1. Pană,
toc. –
2. Pană specială pentru a încondeia
ouăle de
Paști. –
3. (Înv.)
Pensulă. –
4. Mod de a
scrie, stil. –
5. (Înv.)
Birou, cabinet. –
6. Cîrmă. –
7. Cuțit de
meliță mecanică. – Mr.
cundil’u, megl.
cundil’. Ngr. ϰονδίλιον (Roesler 570; Murnu 15; Meyer 197), cf. v. sb.
kondilĭ (
sec. XVII),
alb.
kondilj. – Der.
încondeia, vb. (a desena, a împodobi
ouăle de
Paști; a
defăima);
încondeială, s.n. (culoare
neagră de vopsit
sprîncenele);
încondeietură, s.f. (acțiunea de a încondeia
ouăle de
Paști; defăimare).