cólnă (cólne),
s.f. – Șopron, acoperiș
lîngă grajd, mai
ales pentru a
proteja plugul sau trăsura. Sl.
koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548;
DAR), cf.
ceh.
kolna „
magazie pentru trăsuri”, mag.
kolna „cîrciumă”.
Punctul de
plecare este
kolo „
roată”, cf.
colb, colac. De
aici și
colnic, s.n. (
drum povîrnit, urcuș;
deal,
colină), cf. bg.
kolnik „
drum de care”;
colnar, s.n. (monticul); și probabil,
colnici, vb. (despre
oi, a picoti, a moțăi; a hoinări);
colniță, s.f. (
colină; Trans.,
grajd).