cioácă,
cioáce, s.f. (pop.)
1. deal, înălțime, vârf de deal.
2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț.
3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului.
4. (reg.) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță.
5. unealtă de tăiat și de scobit;
ciuc, ticlu,
pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc.
6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș,
cauc, cupă, hârgaie, cofă.
7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din
pământ.
8. cioară neagră de clopotniță.
9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor.