chíciură
s.f. –
Promoroacă. Bg.
kićur (Conev 75;
DAR); mai
ales în Munt. Se
confundă cu bg.
kićor „ciorchine” – Der.
închiciuri (var.
închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură).
Cicură, s.f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52,
îl pune în legătură cu
ceh.
cikor, trebuie să fie o
formă cu metateză a aceluiași
cuvânt.