chezáș (chezáși),
s.m. –
1. Garant. –
2. Zălog. –
3. Martor,
persoană care confirmă, care garantează faptele. –
4. Suport, piedestal. Mag.
kezes (Cihac, II, 489;
DAR; Gáldi,
Dict., 87.
Apare cu
forma rom. din 1434. – Der.
chezășie, s.f. (acțiunea de a garanta; cauțiune; siguranță; în Trans., angajament solemn
între logodnici, în
prezența preotului și a
doi martori);
chezășui (var.
chezăși, chezășlui), vb. (a garanta, a asigura; a încredința; refl., a se
angaja, a se
obliga);
chezășuitor, s.m. (garant);
închezășlui (var.
închizeșlui), vb. (a garanta).