cerceveá (cercevéle),
s.f. –
1. Cadru de
ușă, și mai
ales de
fereastră. –
2. Lemnăria în
formă de
cruce din
mijlocul ferestrei. – Var.
ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr.
circive, megl.
čărčăvel. Tc.
çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Șeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411;
Graur,
Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς,
alb.
čerčivë, bg.
čerčeve.