Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția car definiție dex
car
găsește rime pentru
car
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
acar
,
acar
,
ar
,
bar
(unitate de măsură),
bar
(local),
bâr
,
ca
,
cab
,
cal
,
cam
,
cap
(conducător),
cap
(extremitate, vârf),
cap
(geogr.),
car
(vehicul),
car
(piesă),
car
(insectă),
cara
,
card
,
care
,
caro
,
carp
,
cart
,
cas
,
caș
,
caș
,
cat
,
cav
,
caz
,
că
,
căi
,
căra
,
câh
,
câi
,
câr
,
câră
,
cârc
,
cârd
,
cârn
,
câș
,
cât
,
cât
,
câț
,
cear
,
cer
(arbore),
cer
(elem. comp.),
cer
(boltă),
cir
,
clar
,
cor
,
cur
,
dar
,
far
,
gar
,
har
,
hâr
,
iar
(adv., conj.),
iar
(s.n.),
jar
,
lar
,
măr
(pom),
măr
(fruct),
mâr
,
par
,
păr
,
pâr
,
rar
,
sar
,
scâr
,
șar
,
șar
,
tar
,
tăr
,
țar
,
țâr
,
var
(oxid de calciu),
var
(unitate de măsură),
văr
,
zar
,
zăr
Cuvinte apropiate:
acar
,
acar
,
ar
,
bar
(unitate de măsură),
bar
(local),
bâr
,
ca
,
cab
,
cal
,
cam
,
cap
(conducător),
cap
(extremitate, vârf),
cap
(geogr.),
car
(vehicul),
car
(piesă),
car
(insectă),
cara
,
card
,
care
,
caro
,
carp
,
cart
,
cas
,
caș
,
caș
,
cat
,
cav
,
caz
,
că
,
căi
,
căra
,
câh
,
câi
,
câr
,
câră
,
cârc
,
cârd
,
cârn
,
câș
,
cât
,
cât
,
câț
,
cear
,
cer
(arbore),
cer
(elem. comp.),
cer
(boltă),
cir
,
clar
,
cor
,
cur
,
dar
,
far
,
gar
,
har
,
hâr
,
iar
(adv., conj.),
iar
(s.n.),
jar
,
lar
,
măr
(pom),
măr
(fruct),
mâr
,
par
,
păr
,
pâr
,
rar
,
sar
,
scâr
,
șar
,
șar
,
tar
,
tăr
,
țar
,
țâr
,
var
(oxid de calciu),
var
(unitate de măsură),
văr
,
zar
,
zăr
CAR
1
,
cari
, s.m.
Nume
dat
mai
multor
specii
de
insecte
mici
dăunătoare
, din
ordinul
coleopterelor
, cu
corpul
păros
și cu
picioarele
scurte
, care
trăiesc
în
lemn
și se
hrănesc
cu acesta. – Lat.
carius
(=
caries
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia car
CAR
2
,
care
, s.n.
1.
Vehicul
terestru
încăpător
, cu
patru
roți
, cu
tracțiune
animală
,
folosit
la
tară
pentru
transportarea
poverilor
. ♢
Car
funebru
(sau
funerar
,
mortuar
) =
dric
.
Car
blindat
(sau
de
asalt
) =
tanc
. (Înv. și pop.)
Car de
foc
=
tren
. ♢ Expr.
Nici în car, nici în
căruță
,
se
spune
despre
cineva
nehotărât
, care nu
știe
ce
vrea
.
A
pus
carul
înaintea
boilor
,
se
zice
despre
un
om
neîndemânatic
, care
face
lucrurile
pe
dos
. ♢ Compuse:
Carul
-
Mare
=
constelație
alcătuită
din
șapte
stele
așezate
în
formă
de car
2
(
1
);
ursa
-
mare
;
Carul
-
Mic
=
constelație
formată
din
șapte
stele
(printre care și
steaua
polară
)
așezate
în
chip
asemănător
cu
cele
din
carul
-
mare
;
ursa
-
mică
. ♦ (În
antichitate
)
Vehicul
cu
două
roți
,
tras
de
doi
sau
patru
cai
,
folosit
în
lupte
, la
jocuri
și la
ceremonii
.
2.
Cantitate
de
material
care se
poate
încărca
într-un car
2
(
1
).
Un car de
lemne
. ♦ Fig.
Mulțime
,
grămadă
.
Un car de
ani
. ♢
Loc
adv.
Cu
carul
= din
belșug
.
3.
(Reg.)
Parte
a
ferăstrăului
mecanic
alcătuită
din
două
bârne
puse
pe
rotițe
, pe care se
așază
bușteanul
pentru
a fi
prefăcut
în
scânduri
. – Lat.
carrus
(cu unele
sensuri
noi după fr.
char
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia car
CAR
3
,
caruri
, s.n.
Piesă
cilindrică
mobilă
pe care se
fixează
hârtia
la
mașina
de
scris
,
făcând
posibilă
(prin
deplasare
)
scrierea
succesivă
a
literelor
și a
rândurilor
. – După engl. [typewriter]
carriage,
fr.
chariot.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia car
CĂRÁ,
car
, vb. I.
1.
Tranz. A
duce
ceva dintr-un
loc
în
altul
; a
transporta
(în
cantități
mari
). ♢ Expr.
A
căra
apa
cu
ciurul
= a
munci
în
gol
, a se
agita
fără
rezultat
.
A
căra
cuiva
(
la
)
pumni
(sau
palme
,
gârbace
etc.) = a da cuiva
multe
lovituri
cu
pumnul
(sau cu
palma
, cu
biciul
etc.), a
bate
zdravăn
pe cineva.
A-l
căra
(pe cineva)
păcatele
= a se
lăsa
dus
,
târât
oarecum
fără
voie
.
2.
Refl. (
Rar
) A se
duce
dintr-un
loc
în
altul
. ♦ (Fam.) A
pleca
repede
(și pe
furiș
) de
undeva
; a se
cărăbăni
. – Lat.
*carrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia car
CÂR
interj. (
Adesea
repetat
)
Cuvânt
care
imită
sunetul
caracteristic
scos
de unele
păsări
(
ciori
,
găini
etc.);
strigăt
cu care se
alungă
unele
păsări
. ♢ Expr. (
Adverbial
sau substantivat)
Câr-
mâr
= (cu)
ceartă
, (cu)
tocmeală
.
Că-i câr, că-i
mâr
,
se
zice
când
cineva se
încurcă
în
explicații
neconvingătoare
,
contradictorii
,
mincinoase
. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia car
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK