cîmpíe (câmpíi),
s.f. – Cîmp,
șes,
ogor. Probabil de la un lat. *
campia, care
ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (
DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr.
campia. Der. de la
campus, printr-un suf. -
inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621),
căci n ar fi
lăsat urme în
Banat. Candrea-Dens., 339, propun *
campiva, care pare
foarte artificial.