bord (bórduri),
s.n. –
1. (Trans.)
Piatră, pietricică. –
2. (Trans.)
Bulgăre de pămînt
uscat. Origine necunoscută.
Ar putea fi o formație spontană,
pornind de la
botf-. După Diculescu,
Elementele, 490, provine din lat. *
bŏlĭdum ‹ βωλώδης „
plin de cocoloașe”; această opinie a
fost adoptată de Giuglea,
Dacor., III, 594, care
face din
bord baza lui
bordei. – Der.
bordan, s.m. (stîncă);
bordos, adj. (puternic,
viteaz).