bazár (-re),
s.n. – Var. înv.
pazar (cu der.
săi). Mr.
păzare „tîrg,
piață”, megl.
pazari „tîrguială, tocmire”. Fr.
bazar, din per.
bazar. A intrat de
asemenea din tc.
pazar direct; cf. ngr. παζάρι,
alb., sb.,
rus.
bazar, bg.
pazarĭ. – Der., împrumutați
direct din tc., sînt înv.;
bazarghidean, s.m. „servitor însărcinat cu cumpărăturile” (‹ tc.
pazargiden);
bazarlîc, s.n. (cumpărătură), din tc.
pazarlik (Roesler 588; Șeineanu, III, 16; Ronzevalle 44).