bășí (băs, bășít),
vb. – A
face vînturi, a se pîrțîi. – Mr.
bes, megl.
bișǫri. Lat.
vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138;
DAR); cf. it.
viscia, v. fr.
vessir, fr.
vesse, it.
bessa. V.
bășină. Se
conjugă și la
forma incoativă,
bășesc. – Der.
beșniță, s.f. (
mușama,
scutec).