arbănáș (arbănáși),
s.m. – (Înv.) Albanez. – Mr.
arbines.
Alb.
arbën,
arbereš (Meyer 12), în
parte prin intermediul sb., bg.
arbanaš.
Numele etnic actual este
albanez, dubletul neol., din it.
albanese, fr.
albanais. În ngr. același
nume este ἁρβανίτης, deformat ulterior în ἁρναβίτης; din
prima formă provine
rom. (înv.)
arvanit, iar din ultima tc.
arnaut, de unde
rom.
arnăut, s.m. (albanez; scutier, paznic personal), megl.
arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 340), cf.
alb.
arnaut, bg.
arnautin. – Der. de la acesta din
urmă,
arnăuțesc, adj. (care aparține arnăuților);
arnăuțește, adv. (ca arnăuții);
arnăuțime, s.f. (mulțime de arnăuți).