analóghion (analoghioáne),
s.n. – Pupitru
înalt, mobil, pe care se
pun cărțile de
cult în
biserică. – Var.
análog.
Análog, adj. (analog). Ngr. ἀναλογία și der.
săi. – Der.
analoghie, s.f. (contribuție proporțională; înv., analogie);
analogie, s.f. (
asemănare);
analogic, adj. (întemeiat pe analogie);
analoghisi, vb. (înv., a împărți). Cf. Gáldi 145.