águst,
s.m. – August. – Var.
gust, agustru. Mr.
avgustru, megl.
avgust. Lat. pop.
agŭstus,
formă redusă de la
augŭstus (Pușcariu 40; Candrea-Dens., 24; REW 786;
DAR); cf.
alb.
gušt, it., sp.,
port.
agosto, prov., cat.
agost, fr.
août. Coexistă în
prezent cu dubletul neol.
august,
înainte pronunțat de
asemenea avgust (‹ ngr. αὔγουστος). – Der.
agustos, s.m. (varietate de
struguri timpurii);
gustar, s.m. (august), rezultat din contaminarea cu
a gusta, etimologie populară care a interpretat
numele lunii ca momentul cînd se gustă și se încearcă
roadele culesului, și mai
ales ale viei.