afundá (afúnd, afundát),
vb. –
1. A adînci. –
2. A scufunda. –
3. (refl.) A
cădea la
fund. – Mr.
afundu, afundare. De la
fund. Der.
directă din lat.
affundāre pare a se
baza pe
prezența it.
affondare (sard.
affundare), v. fr.
afonder, v. sp.
afondar,
port.
afundar (Pușcariu 36;
Pascu, I, 89; REW 269); este însă posibil ca toate cuv.
rom. să fie der. neol.,
cum remarcase
deja REW. – Der.
afundător, s.m. (scufundător);
afundătură, s.f. (ascunzătoare);
afundiș, s.n. (adîncime);
afunzime, s.f. (adîncime,
prăpastie).