ADMÍTE
,
admít, vb. III. Tranz. A primi ca
bun, a considera ca
adevărat; a fi (provizoriu) de
acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr.
admettre (lat. lit.
admittere).