vicleán (-nă),
adj. –
1. (Înv.) Perfeid,
ipocrit. –
2. (Înv.)
Fals, înșelător. –
3. Șiret,
șmecher. –
4. (S.m.)
Diavolul. – Var. înv.
hiclean, hitlean, și der. Mag.
hitlen (Cihac, II, 538; Gáldi,
Dict., 98).
Sec. XVI. – Der.
vicleni, vb. (a
trăda, a înșela; refl., a unelti împotriva cuiva, a
trece la inamic), cuvînt înv.;
viclenie, s.f. (
trădare; șiretenie, răutate; falsitate, înșelăciune; șmecherie);
vicleșug (var. înv.
viclenșug), s.n. (
trădare; șiretlic, înșelăciune), din mag.
hitlénseg. Din
rom. provine rut.
chytjanecĭ „ușuratic” (Candrea,
Elemente, 409).