țoc
interj. – Imită
zgomotul unui
sărut. – Var. Trans.
țuc. Creație expresivă. – Der.
țocăi, vb. (a
săruta; a
suge);
țuca, vb. (Trans., a
săruta), cf.
ALR, I, 99;
țugsui, vb. (a
suge; a
bea), cuvînt
rar, folosit de Ispirescu, pare contaminat cu
țuguia (după Candrea,
legat de bg.
cukam „a
bea”).