teásc (-curi),
s.n. –
1. Presă,
lagăr. –
2. Presă,
mașină de tipărit. –
3. Presă, instrument de tortură. Sl.
tĕskŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 405), cf. sb.
tijesak,
ceh.
tesak, rus.
tiski. – Der.
tescui, vb. ( a
presa, a
stoarce; a comprima, a turti; a
strivi, a zdrobi), din sl.
tĕskovati;
tescovină (var.
tiscovină), s.f. (foloștină, pielița
strugurelui stors;
țuică extrasă din foloștină);
tescuitură, s.f. (înv.,
chin, tortură);
tisci (var.
tixi), vb. (a
presa, a comprima, a strînge, a
îndesa), probabil din sl.
tiskati (pentru alterarea cons., cf.
teșcoi ›
tecșoi). Din
rom. provine sb.
tjaska (
Dacor., X, 34).