tăciúne (-ni),
s.m. –
1. Lemn ars pe
jumătate. –
2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr.
tăciune, tucine, megl.
tăciuni. Lat.
tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it.
tizzone, prov., cat.
tizó, fr.
tison, sp.
tizón, port.
tição. Pentru sensul 2, cf. calabr.
tizzune, sp.
tizón și fr.
charbon, it.
carbone. Numele de
tăciune pentru
planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea,
Dacor., I, 338) nu pare
frecvent și nici
corect. – Der.
tăciuna, vb. refl. (a
crește tăciunele);
tăciunos, adj. (cu
tăciune;
ars, carbonizat).