vb. – 1. (Înv.) A rade, a răzui. – 2. A ciopli, a tăia, a dăltui. – 3. A strunji. – 4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri. Sl. stružiti „a răzui” (Tiktin; Conev 76), cf. bg. stražă, rus. stružitĭ. – Der. struj, s.n. (Mold., rosătură la copitelecailor); strujan, s.m. (cocean de porumb), pe care Conev 51 îl derivă din sl. struženŭ; strujea, s.f. (așchie); strujitură, s.f. (obiect răzuit sau dezghiocat, talaș, șpan); strujac s.n. (Trans. de N, saltea); strujniță, s.f. (rindea, cuțitoi; strungul rotarului), din sb. stružnica; nestrunjit, adj. (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK