strung (-guri),
s.n. –
Mașină-unealtă care îndeplinește diferite operații de așchiere. – Var. Mold., Trans.,
strug, și der. Mr.
strug. Sl.
strugŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la
strugati „a răzui”, var. a lui
stružiti, cf.
struji, și bg., cr., slov.,
rus.
strug. Nazala nu a
fost explicată;
ar putea fi o influență din gr., cf. ngr. στρουγγύλος „
rotund”, cu atît mai
mult cu
cît γγ sau γϰ în
loc de γ, ϰ este
destul de
frecventă în ngr. – Der.
strungar, s.m. (strujitor), cf. bg.
strugarĭ, sb.
strugar;
strungări, vb. (a strunji);
strungărie, s.f. (strung, atelierul strungarului).