spérlă (-le),
s.f. –
Funingine, negreală,
spuză. – Var.
șperlă. Origine incertă.
Dacă acest cuvînt este expresiv,
cum pare să
indice suf., trebuie
pornit de la
ideea de „
producere de scîntei”, cf.
sfîrîi, pîrîi (se numește
sperlă spuza care acoperă
focul cu
mult fum). Legătura cu sl.
para „
fum”, mag.
pernje „
cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der.
șperli (var.
șparli), vb. (a
fugi, a o întinde; a
fura), se
leagă mai
puțin de sensul actual al lui
șperlă, decît de
rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg.
spărljam, care pare să provină din
rom.).